Managementul unui anevrism, indiferent daca este endovascular sau chirurgical, ar trebui facut in mod ideal inainte de aparitia complicatiilor.
Daca anevrismul este descoperit inainte de un accident acut, indicatia pentru interventia preventiva se bazeaza pe criterii bine definite (tinand cont in principal de diametrul anevrismului si rata de agravare a acestuia). Aceasta implica inlocuirea segmentului arterial dilatat cu o proteza sau endoproteza.
In cazul unei rupturi acute a unui anevrism aortic sau a unei alte artere de calibru mare, este important sa se opreasca sangerarea foarte repede si sa se inlocuiasca segmentul arterial dilatat cu o proteza (realizata din Dacron, PTFE (politetrafluoroetilena sau poliester), pentru a restabili integritatea vasului si a asigura trecerea sangelui la organele situate in aval.
Doua tehnici sunt disponibile:
- chirurgia deschisa (cu deschiderea cavitatii abdominale sau toracice, apoi aorta), care consta in inlocuirea segmentului arterial dilatat de o proteza vasculara;
- tehnica percutanata, care consta in plasarea unui stent direct in sacul anevrismului prin punctie la nivelul arterei femurale, fara deschiderea cavitatii abdominale.
Alegerea tehnicii utilizate depinde de criteriile anatomice (locatie) si morfologice (marime si forma) ale anevrismului, dar si de varsta si starea de sanatate a pacientului.
Evolutie si posibile complicatii
Daca anevrismul a fost tratat chirurgical, rarele complicatii postoperatorii sunt legate in principal de probleme la nivelul protezei in sine sau la jonctiunea dintre proteza si artera, dar dispozitivele puse in aplicare sunt in general eficiente.
Profilaxie
In mod ideal, un anevrism trebuie tratat inainte de aparitia unei complicatii. O persoana care nu are un anevrism aortic pana la 65 de ani are un risc foarte mic de a dezvolta mai tarziu.
Ca masura complementara, este in mod evident necesara corectarea factorilor de risc, adica oprirea fumatului si, daca este necesar, tratarea tensiunii arteriale ridicate sau a unei tulburari lipidice (hipercolesterolemie). De asemenea, trebuie supravegheate si alte anevrisme arteriale cunoscute.
In cele din urma, dupa montarea unei proteze arteriale, este necesara o terapie antiplachetara de lunga durata (de obicei pentru tot restul vietii) pentru a preveni formarea cheagurilor de sange si pentru a preveni evenimentele tromboembolice arteriale.